In bivuac, la Akerman

In bivuac, la Akerman

de Octavian Goga

Adie-n soarele de-amiaza
Un vant de seceta dusman.
Batalionul cantoneaza
Pe-un varf de deal, la Akerman.

Printre scripeti si polomida,
Jos pe nisip langa razor
Sunt pustile in piramida
Si sunt soldati in umbra lor.

In largul zarilor senine
Luceste lacul solitar,
Si golul stepei ucraine
In departari peste hotar.

Flacaii zac intinsi pe spate,
Olteni, de fel din Mehedinti,
Cu ochii-nchisi pe jumatate
In ploaia razelor fierbinti.

Ce amintiri, ce griji, ce ganduri
Le-or fi umbrind acest popas?
Ca s-a facut tacere-n randuri
Si nu s-aude niciun glas ...

Tarziu, un fluier prinde-a zice
O doina veche de pe Jiu,
Din ochi dau lacrimi sa le pice
De-atata jale si pustiu ...

O fata doar se lumineaza
In somn ... e domnul caporal.
Nenorocitul , se viseaza
La Alba-Iulia-n Ardeal ...

(Vinerea Patimilor, 1918)




In bivuac, la Akerman


Aceasta pagina a fost accesata de 904 ori.
{literal} {/literal}