Asteptare

Asteptare

de Octavian Goga


Sat din margine de codru
Revarsta sfios in vale,
Tot mai jalnic-cade-amurgul,
Peste strasinile tale!
Frunza plopilor pe plaiuri,
Ochii stelelor pe creste,
Roua firelor de iarba
Pling duioasa ta poveste.

Ursitoarele rele scris-au
Toti voinicii sa te lasa,
Si-au orinduit sa fie
Un pribeag din orice casa.

Azi, de cintece si glume
Toata vatra ta-i orfana,
Si-i atat prisos de jale
In ingusta ta poiana.

Unde-i astazi cintaretul
Glasul codrilor s-asculte,
Cetluind pe patru strune
Taina zvonurilor multe?
Si pribegitori azi, unde-s?
Ochii vazatori-a-toate
Sa imbratiseze-ntreaga
Vraja firi fermecate?

In zadar de sus azi l;una
Chipu-si impleteste-n apa,
Ale firii intelesuri
Minte nu-i sa le priceapa.
Si-n zadar rasare soare,
Briul boltii sa-ntretaie,
N-are suflet, azi, tovaras
In cararea-i de vapaie.

Mor azi cintecele-n pragul
Noptilor la sezatoare,
Si de feti-frumosi uitata,
Mindra Cosinzeana moare.
Azi voinicii cu zmeii-n lupta
Zarea nu mai inspaimanta,
Si pe pajistea-nflorita
Nici un cintaret nu cinta.

Tot mai ostenita-i doina
Fluierului de la munte,
Tot mai parasite-s astazi
Bietele piscuri carunte.
Doar arare, citeodata,
Vreun ratacitor, departe,
Satului pierdut in umbra
Mai trimite-i cit-o carte.

Salba de casute albe
Se-nsenin-atunci deodata,
La podmol, in fapt de seara,
Toata lumea-i adunata,
Si, prin ochelarii umezi,
Spune popa din scrisoare,
Pin'ce lumineaza luna
Fruntea celor arsi de soare.

Luceafarul, Budapesta,
15 aprilie 1905






Asteptare


Aceasta pagina a fost accesata de 1190 ori.
{literal} {/literal}