Cinquecento

Cinquecento

de Octavian Goga

Clocot de mariri apuse,
A lui Leonardo vreme,
Glasul farmecelor duse
Vine pururi sa ma cheme.

Mintea, pasare razleata,
La sicriul tau ma poarta,
Tu-mi dai dragoste de viata,
Minunata lume moarta.

ti-au fost barbari cittadinii,
Aspru neam de harta dornic,
Pe pumnalul lui Cellini
Era sangele statornic.

Cardinali purtau coroana
C-un suras machiavelic,
si venea din iad Satana
La sinodul ecumenic.

Ars de frigurile vietii,
Cu satiri si cu bacante,
Tatal palidei Lucretii
Sta de gat cu trei amante.

Era-n chiot Vaticanul,
Plin de patimi si pierzare.
Se urzea din crime planul
Groaznicului Don Cezare.

Cinstea greu suia calvarul
Cand minciuna sta-n domnie;
Aretino, pamfletarul,
N-avea strop de omenie.


...Dar lumini stralucitoare
S-aprindeau printre pacate:
Erau flori, sonete, soare...
Era ras si sanatate.

si de-aceea-ti cer eu sfatul,
Caci din mandra ta poveste
Noua ne-a ramas pacatul,
Poezia nu mai este...




Cinquecento


Aceasta pagina a fost accesata de 1112 ori.
{literal} {/literal}