Cinquecento
de Octavian Goga
Clocot de mariri apuse,
A lui Leonardo vreme,
Glasul farmecelor duse
Vine pururi sa ma cheme.
Mintea, pasare razleata,
La sicriul tau ma poarta,
Tu-mi dai dragoste de viata,
Minunata lume moarta.
ti-au fost barbari cittadinii,
Aspru neam de harta dornic,
Pe pumnalul lui Cellini
Era sangele statornic.
Cardinali purtau coroana
C-un suras machiavelic,
si venea din iad Satana
La sinodul ecumenic.
Ars de frigurile vietii,
Cu satiri si cu bacante,
Tatal palidei Lucretii
Sta de gat cu trei amante.
Era-n chiot Vaticanul,
Plin de patimi si pierzare.
Se urzea din crime planul
Groaznicului Don Cezare.
Cinstea greu suia calvarul
Cand minciuna sta-n domnie;
Aretino, pamfletarul,
N-avea strop de omenie.
...Dar lumini stralucitoare
S-aprindeau printre pacate:
Erau flori, sonete, soare...
Era ras si sanatate.
si de-aceea-ti cer eu sfatul,
Caci din mandra ta poveste
Noua ne-a ramas pacatul,
Poezia nu mai este...
Cinquecento
Aceasta pagina a fost accesata de 1864 ori.
