De la noi

De la noi

de Octavian Goga

Cu fruntea-n tarana, plangand azi ne vezi,
Din slava, cerescule soare;
Rugamu-ne tie, azi sufletul nostru
Tu lasa-l departe sa zboare.
Trimite si vantul, pribeagul drumet,
El, crainicul boltii albastre,
Sa duca departe, pe aripa lui,
Cuvantul strigarilor noastre.

Acolo, departe, spre soare-rasare,
Īn freamat de foi din dumbrava,
Pe veci cetluite īn marmura rece,
Dorm clipele noastre de slava.
Voi sunteti acolo, viteji parcalabi,
si voi, preacinstitilor vornici,
Statornici īn cinstea de lege si tara,
Īn focul credintei statornici.

Acolo dormi si tu, arhanghel batran,
Tu, stefane, sfant voievoade,
Ce-ai scris stralucirea norodului tau
Cu sange dusman de noroade.
De sfanta ta dreapta, de spada ta sfanta
Spun toate povestile slovei.
Sa nu se-nfioare de numele tau
Nu-i frunza īn codrii Moldovei...

Azi mastera-i vremea... Acum vaduvite
Zac sfintele tale otele,
si luna, cand trece, de mila tresare,
Caci vede rugina pe ele.
Amarnic ne poarta pe strambe carari
Vicleana si vitrega soarte,
Marit voievoade, īn tara ta azi
si vise si fulgere-s moarte...

Noi suntem drumetii piticelor vremi,
Pitici īn putinta si vrere,
Copii fara sprijin, ne scurgem viata
Din dor si din nemangaiere.
A noastra mosie, frumoasa nespus,
Grumazul si-a-ntins spre pierzare,
Caci bratele noastre azi spada nu strang,
si steag tara noastra nu are...

Maria-ta! Suntem batuti de nevoi!
La noi īn zadar ara plugul,
Caci holdelor noastre cu spicul de aur
Strainul le fura belsugul.
Am vrea sa purcedem cu jertfele laudei,
Dar n-avem nimica la casa...
Maria-ta! Toate strainii le duc,
si numai cu lacrimi ne lasa...

Dar spunem cu totii nevestelor noastre
Sa planga cu lacrimi de jale,
Potopul sa treaca si plaiuri si munte,
Sa spele otelele tale.
Atunci, cand īn soare din nou straluci-vor,
De sus, din a ta-mparatie,
Crai tanar, crai mandru, crai nou sa le-ncinga,
Trimite, rugamu-ne tie!

Luceafarul, Budapesta,
1 iulie 1904





De la noi


Aceasta pagina a fost accesata de 1262 ori.
{literal} {/literal}