De profundis

De profundis

de Octavian Goga


Din sufletul meu, pestera uitata,
Cu scorburi multe, vaduve de soare,
Tacerile mai striga citeodata,
Ca niste robi rebeli in inchisoare.

Sunt visuri, patimi, cintece pierdute
Si, intrebari nedezlegate inca,
Tot tintirimul vietii mele mute
Ma cheam-atunci cu matca lui adanca.

Dintr-o poveste mindra si pagina
S-abat frinturi de straie zdrentuite,
M-ating razlet, cu taina lor batrina,
O clipa-abia, si negura le-nghite.

De fiecare plinge-o agonie
Si flutura o umbra de mustrare,
Nemilostiva volbura tirzie,
Cu gheara ei ma sapa si ma doare.

Asa pe rind, salbatice si crude,
Ma urmaresc tacerile desarte,
Dar anii trec si glasul lor s-aude
Tot mai incet si tot mai de departe.

(Riva, 1929)




De profundis


Aceasta pagina a fost accesata de 1155 ori.
{literal} {/literal}