E sarbatoare

E sarbatoare

de Octavian Goga

E sarbatoare pe campie, si-n suflete e sarbatoare,
invie firele de iarba sub ploaia razelor de soare.

Sunt Pastile cele frumoase, si-n fire zvonul lor strabate,
Clopotnita-si indoaie trudnic incheieturile uscate.

Arama striga cand se zbate maiastra clopotului limba,
Eu simt strigarea ei aprinsa, si-n vorbe sufletul o schimba:

                             *


Voi toti cari suferiti si plangeti sub larga-ntindere
albastra
Veniti, veniti, caci va sa vie curand imparatia voastra!

Veniti, voi, obiditii lumii, cu buzele infrigurate,
Voi, chinuitii de arsura unei taceri indelungate;

Voi, osteniti fara nadejde, voi, slujitorii fara plata,
Voi, caror vremea v-a dat vesnic numai porunca
blestemata;

Voi, ce muncirati pentru altii, trudind cu mainile-
amandoua,
Veniti, ca zvonul meu acuma vesteste invierea, voua!

Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,
Eu cerului va strig durerea, si Dumnezeu din cer aude!

Aduc lumina care sparge si sfarma capisti de pacate,
Zavoarele mucigaite din temnite intunecate!

Eu celor orbi dezleg azi taina infricosata de-a vedea,
si praznuiesc, ca-n al lor suflet invie invierea mea!

                           *


Asculta mintea mea supusa, genunchii mei se pleaca-ncet
si-aduc prinosul inchinarii celui de neam din Nazaret.


Luceafarul, Sibiu,
1 mai 1907





E sarbatoare


Aceasta pagina a fost accesata de 1049 ori.
{literal} {/literal}