Eu stau la mal

Eu stau la mal

de Octavian Goga

Corabia din lanturi desfacuta
isi misca-ncet scheletele trudite,
Cu ea te duci spre lumi nebanuite,
Femeie, tu, pe veci necunoscuta.

Abia in zborul ultimei clipite
Te vad de-acuma pururi nevazuta
si totusi simt o jale nestiuta
Cānd zarea alba-n purpura te-nghite.

Eu stau la mal, si golul ne desparte...
Ma uit in larg cāt ochii pot sa vada
Cum mi te pierzi departe... mai departe...

O taina simt ca m-a legat de locul
Unde-am ramas nedumeririi prada...
Pesemne-acuma mi-a murit norocul...




Eu stau la mal


Aceasta pagina a fost accesata de 1010 ori.
{literal} {/literal}