Fior

Fior

de Octavian Goga

Mesteacanul ne zgriburala poarta,
Biet cersetaro ce-i despoiat de fire,
Si picuri grei, ca lacrimi de durere,
Se scurg pe coaja alba si subtire.

Bolnav, amurgul tremura pe dealuri ...
Ostrov de flori e odaita noastra,
Si stam pierduti ... cand vantul vine-n pripa,
Drumet trudit sa geama la fereastra.

Tot mai aproape vaierul lui moare,
Tot mai pripit cu degetul lui bate.
Noi ascultam. - Visarea noastra muta
Pe acelasi drum cararile-si abate :

Pesemne-acuma, undeva departe,
Vreun calator in taina sarei plange,
Ori, inselat in visu-i de-o viata,
El blestema si mainile le frange ...

Noi tresarim! Acelasi gand napraznic
Ne fulgera fiorul lui de gheata,
Si, indemnati de-o clipa de cutremur,
Cercetator noi ne privim in fata.





Fior


Aceasta pagina a fost accesata de 1162 ori.
{literal} {/literal}