Furtuna
de Octavian Goga
Deschide-ti fereastra spre mare,
Frumoaso, cu sanul de gheata,
Deschide si uita-te-n zare,
Asculta-i aprinsa cantare
Si fura-iun strop de povata.
Le vezi, rotitoarele unde
Se-ndoaie supuse de frica,
N-auzi cum din neguri afunde
Napraznic un strigat patrunde,
Cu zboru-i amurgul despica.
E ceasul de hora pagana,
Cand vifor purcede din haos,
Il cheama eterna stapana.
Ne-nfranata lui patima-I mana,
Si viforul n-are repaos.
Priveste-o cum sanu-i tresare,
Fiorul de dragoste-o sapa,
Se zbuciuma dornica mare,
Si geme, si tipa, si sare,
Albastra manie de apa.
Salbaticul mire coboara,
Din trasnete-i canta chimvale,
Cu glasul lui bolta-nfioara
Si tremura unda fecioara
Cand, mandru, el staruie-n cale.
Din fulgere are cununa,
Rasufletu-i cerul aprinde
Un chiot de nunta rasuna,
Cu marea acum se cununa,
Te uita, in brate-o cuprinde.
O sete nebuna de viata
Departe-n vazduhuri s-asterne
Indemnu-i o lume-l invata ...
Frumoaso, cu sanul de ghiata,
De ce plangi, cu fata-ntre perne?
Furtuna
Aceasta pagina a fost accesata de 2143 ori.
