In suflet simt o teama cum s-asterne

In suflet simt o teama cum s-asterne

de Octavian Goga


(traducere  din Al. Petofi)

In suflet simt o teama cum s-asterne
Sa mor in pat. cu capul intre perne!
Sa ma usuc ca floarea din gradina,
De-un tainic vierme roasa-n radacina,
Sa scad incet, ca lumanarea muta,
In chilioara-nusta si tacuta ...
Marite Doamne din cer,
Eu tie alta moarte-ti cer!

Eu brad sa fiu si fulger sa ma-ncinga,
Turbatul vifor mijlocul sa-mi franga,
Sa ma praval, o uriasa stanca ,
Sa infior prapastia adanca ...

Cand neamurile lumii toate,
Cu bratele descatusate,
Sub steagul ros porni-vor ca vantul,
Pe flamura pecetluind cuvantul :
Libertate -
Si vor strabate
Din rasarit spre apus razbunatorii,
Si-n calea lor vor sta asupritorii,
Acolo sa cad eu,
Pe camp de bataie,
Sa-mi curga din vine
Tot sangele tanar ce-mi arde-n vapaie ...

Strigarea din urma a buzelor mele
Sa moara-n vuitul pagan de otele,
In glasul de tulnic, in huiet de arme,
Si trupul sa-mi sfarme
Copitele aspre de roibi furtunatici,
Ce-or trece pe campuri in goana , salbatici
Vestind  biruinta cea sfanta si mare!

De-acolo sa-mi stranga si moastele frante
In ziua mareata de-obsteasca-ngropare,
Cand surle duioase domol au sa cante
Si steaguri cernite veni-vor in soare
Jelind, libertate , pe mortii tai fii,
Inchisi sub zavorul aceleiasi glii.

Luceafarul, Budapesta,
15 decembrie 1904




In suflet simt o teama cum s-asterne


Aceasta pagina a fost accesata de 1011 ori.
{literal} {/literal}