In tintirim
de Octavian Goga
in tintirim, la noi la tara,
Movile sunt in lung si-n lat,
O pace muta, funerara,
Te-apasa greu ca un pacat.
in ele taina nefiintii
I-a prins, sub milostiv zavor,
Pe toti citi au muscat cu dintii
Din tarina durerii lor…
in tintirim dorm munti de lava
inchisi subt lespezi de mormint,
Un cuib de ura si otrava
E-n orice bulgar de pamint
tarina tremura si-nvie,
Caci fiecare fir de lut
Dospeste-n el o vijelie
Din cite-n suflete-au batut…
in tintirim, pe vint de seara,
sireaguri umbrele cobor,
Sunt mortii care se strecoara
si prin unghere tin sobor.
Grozava oaste de schelete,
Nebiruiti ratacitori,
Ei sfinta razbunarii sete
si-o-mpart in drum la trecatori.
in tintirim, in nopti albastre,
Cind stelele pe cer s-aprind,
Rasuna plinsetele noastre
si zarea-ntreaga o cuprind.
infiorata lunca geme,
De bocet jalnic de femei,
Ce spun din gura lor blesteme
Cind duc la groapa ghiocei.
in tintirim mai sunt si cete
De nesatui boi de pripas,
Cari rumega pe indelete,
Calcind pe-un mort la orice pas.
si-n vreme ce sfirsiti de zile
Noi linga cruci ne tinguim,
Ei pasc la flori de pe movile,
Ei ni se-ngrase-n tintirim.
Luceafarul, Bucuresti
1920
In tintirim
Aceasta pagina a fost accesata de 2758 ori.
