Invins
de Octavian Goga
I-am zis intr-un amurg de vara,
Robit de chipul unei stele:
Dureaza, suflete maiestre,
Altar nadajduirii mele!
I-am dat temuta mea comoara,
Temeiul sfant al suferintii,
Argintul visurilor toate,
si marmura curat-a mintii.
si el mi-a intruchipat altarul,
Lacas de mandra stralucire,
Zidindu-si in catapeteasma
intreaga setea de marire.
Dar vifor s-a pornit prin noapte,
si-n goana vitrega si cruda,
O clipa-a sfaramat natanga
Prisosul lunilor de truda...
E noapte-acum... Pe fata boltii
Plang ochii stelelor senine,
Cand blestema-nselatul mester
si striga bietul din ruine...
Luceafarul, Budapesta,
1 martie 1905
Invins
Aceasta pagina a fost accesata de 2099 ori.
