Iti recitesc ravasu-n frantuzeste

Iti recitesc ravasu-n frantuzeste

de Octavian Goga

Contesei de Noailles,
nasc. Principesa Brancoveanu

Brancoveanu Constantin,
Boier vechi si domn crestin...

Cantec din batrani

iti recitesc ravasu-n frantuzeste
Cu slova lui muiata-n ironie
si, nu stiu cum, un gand ma ispiteste...
Ma iarta, doamna, ca ti-l spun si tie...

Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastra
Nu stii nimic, nimica nu te doare;
Nici Dunarea nu-ti plange la fereastra,
Nici muntii mei nu pot sa te-nfioare...

Nu ne-ntelegi nici visul, nici cuvantul,
Nici cantecul tu nu ni-l poti cunoaste...
Din tara ta ti-a mai ramas pamantul,
Ai grau in el, dar ti-ai uitat de moaste...

Abia o dat, cand te chema Bizantul,
Ai poposit la noi o clipa, doua:
Veriga mandra ce te-ai rupt din lantul
Unor vieti atat de scumpe noua...

De-aceea azi te miri ca de-o poveste
Cand cineva de rostul tau te-ntreaba,
O gluma-ti par cuvintele aceste
si razi de noi, odrasla basaraba...

Razi in zadar! Trecutul ne-nfasoara
Oricat de mult l-am surghiuni din minte...
Strabunii-n noi de veci nu vor sa moara
si noi mintim, dar sangele nu minte!

Ei vin la noi... s-acolo-n metropola,
Pe malul Senei, umbra lor strabate,
Suflarea lor patrunde sub cupola
Palatelor cu crestete bronzate...

Cati logofeti si vornici nu se schimba
in noaptea ta cu visuri zbuciumate...
Cu noi in drum doar pururea se plimba
Un tintirim de suflete uitate...

Cand vei simti o jale vag-adese
si-n linistea amurgului de toamna
Te vor fura indemnuri nentelese,
Nu te mira: Sunt Brancovenii, doamna!




Iti recitesc ravasu-n frantuzeste


Aceasta pagina a fost accesata de 941 ori.
{literal} {/literal}