La moarte

La moarte

de Octavian Goga

La moarte nu-mi aduceti mie
Odoarele maicei biserici,
Nu vreau nici blanda armonie
Din traganatul cant de clerici.

Nici ostenitele tropare
Cu rostul lor cel tanguielnic,
NIci potrivita cuvantare
Din cuviosul molitfelnic.

Un foc aprindeti nebunatic,
Spre ceruri flacara sa-si suie,
El mi-a ars sufletul salbatic,
Si lutul ei sa mi-l rapuie.

Intr-o pagana-mbratisare
M-a prinde flacara flamanda
Si intr-o clipa a creste mare
De-atata patima s-osanda.

Va fi o mandra noapte-albastra,
Va straluci sus gainusa,
Cand voi, tovarasi, intr-o glastra
Mi-ti aseza incet cenusa.

Atunci, sub bolta instelata,
Sa semananti trei floricele
De mirt- din floarea preacurata -
In urna patimilor mele.

O fata mare-mpresurata
De mila zaelor maiestre,
Cu mana moale, tremurata,
Sa-si puie floarea-ntre ferestre.

Schimba-va zilele calindarul
Si zi urma-va mersul zilei,
Se va umplea de mirt ravarul,
Zori-va dragostea copilei.

Iar intr-o dimineata dalba,
Ea, zambitoare si zglobie,
Isi va-mpleti din floarea alba
Cununa cea de cununie.




La moarte


Aceasta pagina a fost accesata de 1851 ori.
{literal} {/literal}