Lacrimi
de Octavian Goga
Copilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei
si-a dus, cu rasul ei navalnic,
si-a dus si lacrimile ei...
De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
si-mpotmolind-se-n adancuri
isi sap-acolo taina lor...
incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
in fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
Țesandu-le stralucitoare
in haina alb-a unui vers...
Lacrimi
Aceasta pagina a fost accesata de 4038 ori.
