Mare moarta

Mare moarta

de Octavian Goga

Spun corabierii ca in Marea Moarta
Vaduva-i de viata apa, din vechime,
Nici un strop de suflet undele nu poarta,
si pe Marea Moarta nu vasleste nime.

Cerul Palestinei, spun corabierii,
Baldachin de ceata flutura pe maluri,
Nestiind nisipul rostul primaverii,
Doarme apa muta in tacute valuri.

Ocolind-o pururi paseri calatoare,
N-o ating in cale pribegiri nomade,
Peste Marea Moarta dac-a prins sa zboare;
Sugrumat de neguri, albatrosul cade.

Cantec nu rasuna, nu s-aud nici soapte,
tintirim de apa-i unda ei salcie,
Sa fi plans vreodata, ori sa strige-n noapte,
Despre Marea Moarta nimenea nu stie.

Ce poveste trista spun corabierii,
Nici n-as crede, poate, vorbele acestea,
Dar, cu biata minte-n patima durerii,
Ma gandesc la tine si-nteleg povestea...




Mare moarta


Aceasta pagina a fost accesata de 1066 ori.
{literal} {/literal}