Masuta mea

Masuta mea

de Octavian Goga

si-a dus o-ntreaga vesnicie
Trudita anilor povara
De cand legaram prietenie,
Masuta mea de-odinioara.

in umbra vechei cafenele,
in cel mai tainuit ungher,
Ne luminau aceleasi stele,
Acelasi colt senin de cer.

Aici, in noptile de iarna,
Singuratatea mea amara
Putea visarile sa-si cearna
Prin fumul lenes de tigara...

Masuta mea, ti-aduci aminte
De-atatea zile fara soare,
Cand fruntea mea cadea fierbinte
in palmele tremuratoare?...

Pe bolta ei trandafirie
N-avea credinta mea infrangeri,
si-n mandra noastra saracie
Ea ne vrajea un cor de ingeri.

Cum m-a furat de-atunci viata
in goana ei fara repaos...
S-a stins in neguri dimineata
Ratacitorului in haos...

Azi, dupa vremi, de patimi pline,
Masuta mea, iar ne-ntalnim,
Duceam sirag de vieti in mine,
Azi ma intorc c-un tintirim.

Mi-am risipit de mult in lume
Senina visurilor salba;
Masuta mea, iti spun un nume,
si-l scriu pe marmura ta alba...




Masuta mea


Aceasta pagina a fost accesata de 1093 ori.
{literal} {/literal}