Mi-am facut un cantec

Mi-am facut un cantec

de Octavian Goga

Mi-am facut un cantec de demult, odata,
Mi-am facut un cantec ne’nteles si dulce,
Leagan pentr-o veche taina vinovata,
Ziua sa m-alinte, seara sa ma culce.

Mi-am facut un cantec si l-am dus cu mine,
Printre anii tulburi singura mea zestre,
Floare-ntarziata prinsa pe ruine,
La o casa muta pusa-ntre ferestre.

Cantec de ispita, cantec de otrava,
Smuls din nedormirea viselor fugare,
Mi-ai crescut cu vremea ca un rau de lava
Mi-ai crescut ca noaptea viforul pe mare.

Cum te-a-nchis zavorul tainuirii mele,
N-ai cazut in mreaja gureselor rime,
impletit din patimi, coborat din stele,
Cantec de-o viata, nu te stie nime...

Totusi mintea astazi vine sa ma-ndemne,
Sa-ti deschid fereastra, sa te-alung din casa,
Cand ti-e mort copilul, ce sa mai insemne,
in odaia goala, leagan de matasa?...

Luceafarul, Sibiu,
1 februarie 1913





Mi-am facut un cantec


Aceasta pagina a fost accesata de 1244 ori.
{literal} {/literal}