Noi

Noi

de Octavian Goga

La noi sunt codri verzi de brad
si campuri de matasa;
La noi atatia fluturi sunt,
si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina sa ne-asculte;
La noi sunt cantece si flori
si lacrimi multe, multe...

Pe bolta, sus, e mai aprins,
La noi, batranul soare,
De cand pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri,
si jale duce Murasul,
si duc tustrele Crisuri.

La noi nevestele plangand
Sporesc pe fus fuiorul,
si-mbratisandu-si jalea plang
si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Caci cantecele noastre plang
in ochii tuturora.

si fluturii sunt mai sfiosi
Cand zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
isi infioara sanul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
si Oltul, biet, batranul...

Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-am raposat
si mosii, si parintii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemand de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

Luceafarul, Budapesta,
15 ianuarie 1905





Noi


Aceasta pagina a fost accesata de 1401 ori.
{literal} {/literal}