Oameni
de Octavian Goga
Sunt oameni toti, si-i plin in lume
De vamesi si de farisei,
Ii vad si nu-nteleg anume
Ce ma mai poarta printre ei.
Le ard blesteme ceriul gurii
Cand ti se par duiosi si tristi,
Astern peste pornirea urii
Blandete de evanghelisti ...
Prin valul care nu se curma
Arare cand ma mai strecor,
Eu simt minciuna cea din urma
Ce-a umezit buzele lor ...
Si-n minte atunci mi se desface
Misterul proniei ce-a spus,
Ca-n staul, intre dobitoace,
Sa vie pe pamant Iisus ...
Oameni
Aceasta pagina a fost accesata de 2178 ori.
