Parasit

Parasit

de Octavian Goga

Mor multe siraguri de clipe,
si nimeni nu-mi bate la poartra
Cand vremea-mi asterne pe suflet
Cenusa ei aspra si moarta.

Vin neguri cu noaptea pe umeri,
si bezna ma-nghite, natanga,
si viforul vine, paganul,
A viselor aripi sa-mi franga.

Nu-i raza sa-mi mangaie fruntea,
incet coborandu-mi din stele...
Mai straluci-va vreodata
Altaru-nchinarilor mele?

Stejarul nadejdilor multe
isi scutura frunzele moarte...
Vai, tu esti atat de frumoasa,
si tu-mi esti atat de departe...

Luceafarul, Budapesta,
1 decembrie 1904





Parasit


Aceasta pagina a fost accesata de 1434 ori.
{literal} {/literal}