Poezie

Poezie

de Octavian Goga

Tu, Doamne, tu, stapanul peste fire,
Ce din curata stelelor lumina
Dai lumilor de veci oranduire;
Tu, intr-o clip-a milei tale sfinte,
si sortii mele scris-ai o menire:
Ce-nfricosat e darul tau, parinte!

Pleoapelor tu nu le-ai dat hodina,
Nici sufletului muta-mpaciuire,
Nici mintii mele somnul fara vina!

in noaptea grea, cand bolta-nfiorata,
Cu junghi de aur isi strapunge sanul,
Cand codru-si vede fala-ngenuncheata
si umilit se zbuciuma batranul,
Cand trasnete potrivnice se-ncaier
si crestetele brazilor despica,
Eu in vazduhuri deslusesc un vaier,
Cum din adanc spre mine se ridica,
Gemand prelung la poarta mea, stapane!
Simt framantata-n urlete pagane
Nemarginita lumilor durere,
Cum vine-n zborul aripilor grele

De-mi zguduie zavorul si ma cere
Strivita simt in matca ei, parinte,
Cum se framanta chinuita minte,
Cum ganduri vin in clipele acele
si se praval in pacea noptii mele
Ca bulgari grei in groapa-ntunecata!...

in zori de zi, in umeda racoare,
Cand fata plansa florile-si inclina
in alintarea razelor de soare,
Robit de-ntaia zare de lumina,
Drumet grabit si fara de hodina,
Simt sufletul de drumu-i cum se gata.
Descatusat din pacea lui alearga,
Ca vulturul in goana-nviforata,
Pamantu-ntreg cu-ntinderea lui larga
El a purces salbatic sa-l strabata,
Catand in drum samantele durerii...

Prin valul firii fara de repaos
Ca un vaslas aprins isi taie cale,
isi scalda ochii-n raul larg de jale,
El totul vede, toate le asculta...
Unde-i plansoarea zarilor mai multa
El isi roteste aripile sale.

Tarziu, cand geana zarilor senine
Se-nchide lin, si soarele pe munte
isi culca chipul rosu de rusine,
Pe-a stelelor stralucitoare punte,
Drumet infrant, cobori si tu la mine,
Povara grea abia mi te mai tine.

Din praful sur al zilei chinuite,
Cules in prada zborului salbatic,
Din al durerii chiot furtunatic,
Din zambete de buze ofilite,
Din tulburari de patimi si ispite:
in truda grea, cand tampla-nfierbantata
Se zbuciuma zagazul sa si-l franga,
in biata minte greu cutremurata
Samanta ta tresare-atunci, stapane,
si tu-mi rasai, senina si curata,
Stralucitor, un strop de apa vie,
Ce-mi lumineaza-n negura natanga,
Tu, tainica si sfanta Poezie!




Poezie


Aceasta pagina a fost accesata de 973 ori.
{literal} {/literal}