Portretul
de Octavian Goga
tin minte clipa... Soarele de vara
Aluneca in tinda casei noastre,
si luminandu-i pacea solitara
in falfairea umbrelor de seara,
Se alinta cu florile din glastre...
Era o jale blanda, o sfiala
Trecea din pomi prin iarba din gradina,
O tremurata plangere-n surdina,
Un stins fior de dulce molesala,
Cand eu privind spre muntii de departe
Stateam in prag cu gand de pribegie...
in trista mea tacere abatuta
Se farama o lacrima tarzie
si pricepeam ca seara asta muta
Pe-o vesnicie, poate, ne desparte...
Atunci a fost... Un fulger... O-ntamplare...
Ca mai privind din nou o dat spre tinda,
Eu te-am zarit sub innegrita grinda
incremenit in vechea nemiscare,
Portret batran al celui de sub glie...
Curatele clipiri nemangaiate,
Primind o noua-nfatisare vie,
Ma urmareau din cadrul din perete...
Era atata zambet si lumina
in fata ta de popa de la tara,
Ca ochii tai adanci ma-nfiorara,
Cu raza lor de intelesuri plina.
Tu desluseai, in mintea ta batrana,
Ce flacara ma arde si ma mana
Spre visul tau ce mi l-ai prins in sange...
Tu-ntrevedeai altarul ce ma cheama,
Cu glas vrajit, poruncitor, de mama,
in tara sfant-a dorurilor tale...
si biruit de-o nesfarsita jale
Parea ca chipul s-a pornit a plange,
Ca buzele-ti framant-o rugaminte,
Ca-mi profetesc potopul care vine,
si-n graiul lor, striga fara cuvinte,
Ma roaga tainic sa te iau cu mine...
Te-am ascultat... in asteptarea cruda,
Tu esti tovaras zbuciumelor mele,
in zile lungi si-n negre nopti de truda,
in ceasurile viforelor grele,
Neincetat tu ma privesti in fata
si intelegi ca-n cantece rebele
Eu risipesc curata ta povata...
in jur de tine-alearga-o lume noua
si trec si vin si se abat in pripa
Straine glasuri, ganduri nestiute,
Seninatatea fetii tale mute,
Furand din plin cu mainile-amandoua,
Ele-o despoaie-n fiecare clipa...
Azi imi apari ca o straveche moaste,
Privirea mea abia te mai cunoaste.
imbatranit tu ma masori din rama,
O umbra neagra-ti flutura pe frunte,
si bine vad si bine-mi pot da seama,
Ca pletele-s mai albe, mai carunte...
Ca un drumet cu rasuflarea franta,
Abia vazand o licarire-n zare,
Cum stau acum cu coatele pe masa,
Din ochii tai ma fulger-o mustrare,
O raza noua astazi ma-nspaimanta:
Simt cum te ceri in sat la tine-acasa...
Portretul
Aceasta pagina a fost accesata de 3131 ori.
