Poveste veche
de Octavian Goga
De cate ori vreme cu sange ne-adapa
Obida din cronica tarii,
Aceeasi poveste de veci se dezgroapa
si striga in noaptea uitarii,
Ea spune de oameni, de camp si de munte,
De tine, prostime saraca,
Ursita sa fereci din trupuri o punte
Ce nu pot dusmanii s-o treaca.
De voi scriu mosnegii pe foi de ceasloave,
La fel isi insiruie slova
Neculce la carte, si voda-n hrisoave,
in tara de Jos si-n Moldova,
E lege batrana, si legea-i pastrata,
Sa dati voi pamantului moaste.
Caci multe potopuri hotarul ne-arata,
Dar zid numai unul cunoaste.
Asa ne pazirati stravechea mosie
Cu brate de plug si de sapa,
De-atatea ori moarta, dar pururea vie,
Tot viforul nostru ne-o scapa.
si astazi, cand moartea o simt la fereastra,
Povestea aceeasi ramane:
– Luati aminte, boieri dumneavoastra,
Sa stiti sa ne-o spuneti si maine!...
Tara noastra,
4 februarie 1923
Poveste veche
Aceasta pagina a fost accesata de 1848 ori.
