Pribeag strain

Pribeag strain

de Octavian Goga

Mi-aduc aminte intr-o zi de vara,
Orasul prins in vechea-i alergare,
Ca scormonit de-o nevazuta gheara,
Vuia-mprejur si-n clocotul din zare
isi pravalea statornica strigare
Lung chiotind plamana lui murdara,
Atunci sub ploaia arsitei de soare,
Ce trimetea ucigatoare suliti,

in zgomotul de guri asurzitoare,
Eu te-am vazut la coltul unei uliti,
Vaslas trudit prin goana nentrerupta,
Razlet purtandu-ti jalba calatoare,
Ratacitor taran cu fata supta,

in stralucirea razelor de-amiaza,
Ce luminau sfiala ta stangace,
Prin strigatul agentilor de paza,
Tu, strecurandu-ti teama si amarul,
Cu cele doua blande dobitoace
Nestiutor inaintai in cale...
in drumul greu parea ca plange carul
Din bietele incheieturi uscate,
Parea ca boii prinsi de aceeasi jale,
in ochii umezi, datatori de pace,
Subt arcuirea fruntilor plecate
Rasfrang icoana saraciei tale.

Atat de singur, fara de povata,
Erai, sarmane suflet de la tara,
in nentelesul haos de viata,
Ca-n ziua asta jalnica de vara,
Durerea mea te-a priceput mai bine,
A priceput ca-n vesnica fratie
Noi asteptam aceeasi vijelie,
Strain pribeag si frate bun cu mine.




Pribeag strain


Aceasta pagina a fost accesata de 1045 ori.
{literal} {/literal}