Reintors

Reintors

de Octavian Goga

Stapane codru, crai batran:
Mai tii-le tu minte, oare?...
La umbra unui fir de nalba
Plangea o floare de cicoare,
si-un firicel de izma-creata
Se saruta atunci cu Oltul...
Atunci m-am dus īn lume eu,
Feciorul lui Iosif preotul!

Parinte-al meu din vremi de mult,
Era si-o casa la rascruci...
Era a noastra... Nu stiu, tu
Aminte daca-ti mai aduci?...
Ca matca Oltului batea
La coltul casei īntr-un soc,
si-n Olt se oglindeau, din geam,
Trei radacini de busuioc...

Cand mi-am luat īntr-un amurg
De frunza ta bunul ramas,
Era si tata... stii-l tu?...
si mama sta sfarsita-n glas...
si hatrul dascalu Ilie,
Cel īntelept, glumet si schiop,
La vatra razimat spunea
O pilduire din Isop...

Batrane codru! Eu m-am dus,
Rapus de-un gand nebun, pesemne,
Uitat-am pilda lui Isop,
Vartejului sa nu ma-ndemne...
Dar ostenit odat' privind
La zarea cerului albastra,
Am plans, si gandul m-a batut
Sa ma īntorc la casa noastra!...

...si m-am īntors, stapane-al meu!...
Dar casa noastra nu mai este...
Azi, rogu-te, sa-mi spui din frunza
Īndurerata ei poveste!
Ca dascalu Ilie-i mort...
Cum s-a schimbat de-atuncea satul...
si Oltului i-a mutat matca
Porunca de la īmparatul...

Cinstite crai! A fost demult.
Ca s-a schimbat atat de-atunci:
Seninul razelor de soare
si fata florilor din lunci...
si-n valul vremilor s-a dus
A vietii mele dimineata,
Cum s-o fi dus demult pe Olt
Cel firicel de izma-creata...

Zadarnic cat stolul de visuri
Ce printre paltini se pierdura
si dorurile mele scrise
Pe fata foilor de mura...
si toate rasetele mele
Din alunisul din zavoi,
si plansul meu de-odinioara...
Ne-aveam atat de bine noi...

Azi, lasa-ti freamatul sa-mi para
Un mulcom zvon de patrafire,
Ce bland asupra mea-si pogoara
Duioasa lor hirotonire...
si spune-i vantului sa taca
Cand va porni de-aici la plai:
Ca raposatul n-a fost vrednic
De poala ta, batrane crai!

Luceafarul, Budapesta,
1 octombrie 1902





Reintors


Aceasta pagina a fost accesata de 1127 ori.
{literal} {/literal}