Revedere

Revedere

de Octavian Goga

Un cantec leganat odata
De sfanta-ntindere albastra
in noaptea muta,-nfiorata –
Asa a fost iubirea noastra...

Noi ne duceam pierduti de mana
si ne-mpleteam din visuri salba,
si noaptea ne era stapana.
si marturie – luna alba.

Din ale inimilor soapte
A prins un cant infiripare,
si l-am cantat atunci in noapte,
Pasind alaturi pe carare...

Dar, vezi, zoritul diminetii
Ne-a dusmanit pe noi, sarmanii,
S-au dus in lume cantaretii,
si nu s-au mai vazut cu anii.

Drumete firi nemangaiete,
Strabatem azi aceleasi lunci –
Ne-ntreaba florile sirete:
„Mai stiti voi cantecul de-atunci?”

Pe noi un dor ascuns ne sapa
si-nfiorati noi ne gandim
La mortii care ies din groapa
si ratacesc prin tintirim...




Revedere


Aceasta pagina a fost accesata de 1097 ori.
{literal} {/literal}