Sangele

Sangele

de Octavian Goga

Tu, razvratit potop de sange,
Ce-mi fulgeri tulbure prin vine,
si-n flacara-ti ce nu se stinge
Esti pururea stapan pe mine;
Tu, blastem fara dezlegare,
Porunca din uitate vremuri,
in goana mea fara-ncetare
Cu taina ta tu ma cutremuri..

Ce vifore infricosate,
Ce patimi fara de masura,
si din vechime ce pacate
inchizi in orice picatura?
Din care strigat de chemare,
Din ce fior aprins de lupta,
Din ce adancuri imi tresare
Zvacnirea ta neintrerupta?

Pesemne veacuri isi topira
Al urii uragan de lava,
si-n stropii tai imi plamadira
O veche, trainica otrava...
Ori, poate, lacrima ce-o zvanta
De mult o biata casa muta,
ti-a dat drept mostenire sfanta
Durerea ei nepriceputa...

De-aceea fara de repaos
iti port cantarile pribege,
si sufletu-mi pierdut in haos
Acelasi vaier intelege.
Tu, vesnic insetat si dornic,
imi ceri aceeasi sarbatoare,
Eu, ucenic al tau statornic,
Eu strig in lume ce te doare...

Azi calator fara de tara,
Visand o noua dimineata,
Ca un drumet intr-o Sahara
Ascult eterna ta povata...
Povara zbuciumelor grele,
Ce ma apasa azi in cale,
Nu-i valul gandurilor mele,
E legea drumurilor tale...





Sangele


Aceasta pagina a fost accesata de 989 ori.
{literal} {/literal}