Scrisoare contesei de Noailles
de Octavian Goga
nascuta Principesa Brincoveanu*
Brancoveanu Constantin
Boieri vechi si domn crestin...
(Cintec din batrini)
Iti recitesc ravasu-n frantuzeste
Cu slova lui muiata-n ironie
Si, nu stiu cum, un gind ma ispiteste...
Ma iarta, doamna, ca ti-l spun si tie...
Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastra
Nu stii nimic, nimica nu te doare;
Nici Dunarea, nu-ti plinge la fereastra
Nici muntii mei nu pot sa te-nfioare...
Nu ne-ntelegi nici visul, nici cuvintul,
Nici cintecul tu nu ni-l poti cunoaste...
Din tara ta ti-a mai ramas pamintul,
Ai griu in el, dar ti-ai uitat de moaste...
Abia o dat', cind te chema Bizantul,
Ai poposit la noi o clipa, doua;
Veriga mindra ce te-ai rupt din lantul
Unor vieti atit de scumpe noua...
De-aceea azi te miri ca de-o poveste
Cind cineva de rostul tau te-ntreaba
O gluma-ti par cuvintele aceste
Si rizi de noi, odrasla basaraba...
Rizi in zadar! Trecutul ne-nfasoara
Oricat de mult l-am surghiuni din minte...
Strabunii-n noi de veci nu vor sa moara
Si noi mintim, dar singele nu minte!
Ei vin la noi... - S-acolo-n metropola,
Pe malul Senei, umbra lor strabate,
Suflarea lor patrunde sub cupola
Palatelor cu crestete bronzate...
Citi logofeti si vornici nu se schimba
In noaptea ta cu visuri zbuciumate...
Cu noi in drum doar pururea se plimba
Un tintirim de suflete uitate...
Cind vei simti o jale vag-adese
Si-n linistea amurgului de toamna
Te vor fura indemnuri neintelese,
Nu te mira: sunt Brancovenii, doamna!
Luceafarul, Sibiu,
15 aprilie 1912
* Intr-o scrisoare adresata revistei Les Annales contesa de Noailles declara ca nu e romanca si nu cunoaste citusi de putin Romania in care a fost numai o data, in drum spre Constantinopol.
Scrisoare contesei de Noailles
Aceasta pagina a fost accesata de 2300 ori.
