Singur

Singur

de Octavian Goga

Pustietate arsa mi-e sufletul acuma,
Se plimba rasul mortii si-mi striga din tarana,
Nici nu-mi mai vine-a crede c-abia-i o saptamana
De cand dormea cu mine si cantecul si gluma.

De-atunci s-a stins in neguri puzderie de stele
s-un roi de vise albe ce-mi adumbrea pacatul,
Azi trupul mi se frange in friguri vinovatul,
si bantuie Sam?mul singuratatii mele.

Vei mai veni vreodata, minune calatoare,
Sa-mi lumineze-n noapte din ochiul tau o raza,
Sa-mi schimbi pustietatea din nou intr-o oaza,
Sa-nvii pe beduinul ce blestema si moare?...





Singur


Aceasta pagina a fost accesata de 1320 ori.
{literal} {/literal}