Tempora...

Tempora...

de Octavian Goga

 ... Iar din tariile albastre
incet s-a fost desprins o stea,
Ca tremurarea unui zambet,
Usoara, blanda stralucea.

Si s-au pornit drumetii degraba
Trei oameni buni ai lumii rele
Legandu-si viata si norocul
De razele acelei stele.

Sirag de nopti purces-au cale
Pan'steaua s-a oprit in nori,
Deasupra unei strungi in vale
Lang-o coliba de pastori.

Ei au deschis si pe otava
Vazand un copilas blajin.
In revarsare de lumina
Si-n albe scutece de in.

Batranii crai, stapani cu steme,
In oaste si-n razboaie tari,
Ingenunchind sfiosi grait-au
Copilului cu ochii mari :

"Tu esti plinirea harazita
De visul tineretii noastre,
Noi suntem umbra ce se sfarma,
Tu, -domnul zarilor albastre!"

Era atunci mai mica lumea,
Dar ,uite, trei oameni au fost,
Sa-i inteleaga acelei stele
Neintelesul tainic rost.

Azi de s-ar naste alt Messia
Si-o alta stea s-arate locul,
N-ar fi un singur om sa-si lege
De licarirea ei norocul.

Caci alte vremi umblau odata,
Cand se-ndrageau de stele unii,
Si alte azi, cand cred in stele
Numai poetii si nebunii ...




Tempora...


Aceasta pagina a fost accesata de 1190 ori.
{literal} {/literal}