Trenurile
de Octavian Goga
in coltul vechi de innegrita gara
Se uita-n gol un mos cu barba sura,
Se uita-n gol din zori si pana-n seara,
Cum trenuri vin si trenuri pleaca iara,
tipand prelung dintr-o spurcata gura.
Sunt trenuri mute, care mortuare,
Sunt ciocli tainici negrele vagoane,
in ele poarta lacrimi si mustrare
si bocete si plangeri funerare
Din tragedia bietelor catane...
si cum se uita mosul fara veste
si-n juru-i noaptea a-nceput sa creasca,
Deodata cerul inrosit pe creste
I-arat-un zmeu, un zmeu ca din poveste,
Un zmeu flamand de carne romaneasca.
Trenurile
Aceasta pagina a fost accesata de 1801 ori.
