Voi veniti cu mine

Voi veniti cu mine

de Octavian Goga

Voi veniti cu mine, oaste nevazuta,
Mosii si stramosii mei din zile moarte,
Graitoarea voastra indrumare muta
in vartejul lumii caile-mi imparte.
De demult, din ceata vremii innoptate,
Eu aud un cantec calator cum vine,
Ca un clopot tainic inima mea bate,
Din adanc va cheama sa veniti cu mine.

Eu va port in suflet, plamaditi in sange,
si din vina voastra mi-e zidit pacatul,
Glasul vostru geme jalea mea cand plange...
Eu din plans de veacuri mi-am topit oftatul...
intarita-n drumu-i, de la voi invata
Ura mea sa arda, mana sa se-nchine,
Ati murit cu totii ca sa-mi dati o viata,
Morti fara de moarte, voi veniti cu mine.

Din amurgul umed cand se face sara,
Sufletul va simte cum ii treceti pragul,
Ca-ntr-o casa mica, alba, de la tara,
Eu va vad alaturi, mi-e mai mare dragul...
Sunteti fara numar, popi cu barbi carunte
Cu lumina scrisa-n fruntile senine,
Cercetasi de codri si pastori de munte,
Ceata nesfarsita, voi veniti cu mine.

La soborul vostru mintea mea culege
Taine din zapise, rosturi din hrisoave,
Mi se plang ciobanii de calcari de lege,
si-mi suspina-n noapte ruga de ceasloave.
Ca o cenusotca mintea mea asculta
Cum franturi de veacuri striga din ruine,
Prinde-abia un picur din valtoarea multa
si se-nchina voua, ca veniti cu mine.

Eu din oastea mare nu-s decat solia.
Ucenic cucernic va vestesc cuvantul,
Nu-s decat un fulger smuls din vijelia
Ce-a inchis la sanu-i milostiv pamantul.
Ramaneti la mine voi intotdeauna,
infratiti cu focul sangelui din vine,
Caci se stinge glasul si se frange struna
Cand in goana vietii nu-ti mai fi cu mine...

Luceafarul,
aprilie 1913





Voi veniti cu mine


Aceasta pagina a fost accesata de 890 ori.
{literal} {/literal}