Vorbeau azi-noapte doua ape (1812-1912)

Vorbeau azi-noapte doua ape (1812-1912)

de Octavian Goga

Si grindina-mi batea la geam,
Vorbeau azi-nopate doua ape
Si vorba lor o-ntelegeam.
Isi lumina necunoscutul
Cu fulgere, din deal in deal,
Si chicotind prin neguri Prutul
Vorbea cu Muresu-n Ardeal :

"In taina apelor afunde
Un tintirim de veacuri port,
Mi-e albul inspumatei unde
Mai trist ca giulgiul unui mort...
Din vreme-n vreme ma strabate
Un lung indepartat fior
Si-ncheieturile trunchiate
Atata de cumplit ma dor ...

N-auzi cum striga Basarabii
Blestemul zilelor ce vin,
Cum suna-n bucium parcalabii
De la Soroca la Hotin?
Eu simt cum matca mea tresare
De-al amintirilor suvoi,
Arcasii lui Stefan cel Mare
Imi cer azi moastele-napoi.

                  *

Asa tulburator de tara
Vuia ne-nduplecatul glas
Pan' fulgerele se curmara
Si-o ploaie bland-a mai ramas.
Atunci o-ntunecata noapte
Pe creasta codrilor cadea
Si-n planset lin urzit din soapte
Batranul Mures raspundea :

"In valul meu de veacuri plange
Acelasi vaiet stins si mut,
Mai multe lacrimi decat sange
Nisipul meu a cunoscut
Tu-ti plangi marirea ingropata,
Eu jalea veche an de an,
Tu ai avut parinti odata,
Eu veci de veci am fost orfan."

                   *

Asa vorbeati indurerate,
Sub ceriul innorat si crud,
Bolnave rauri tulburate
Si-acum durerea v-o aud ....
Nedumerirea ma supune
Cand rostul patimii v-ascult,
Caci inima nu-mi poate spune,
Pe care sa va plang mai mult ...





Vorbeau azi-noapte doua ape (1812-1912)


Aceasta pagina a fost accesata de 1865 ori.
{literal} {/literal}