Zile rele
de Octavian Goga
Crasma buna, crasma veche, langa crucea de la moara
In zadar iti caut rostul zilelor de-odinioara ...
Te-a schimbat porunca vremii, ca o prevestire-a mortii
Iti mai spanzura clondirul atarnat de stalpul portii.
In ograda unde hora isi salta navalnic chiul,
Brotacei cu gusa verde isi oracaie pustiul.
A crescut cucuta deasa,-nalta pana-n brau de mare
Peste vatra unde-odata frigeau mieii in frigare.
La fantana cu galeata roibii cati isi adapara,
Cati voinici fara de teama, cati boieri fara de tara!
Toti s-au dus! ... Azi fierb in suflet mute roadele durerii,
Dorm sub glie azi voinicii si-au ajuns in sfat boierii.
Nu-s haiduci acum, nici codru, nu-i nici macinis la moara,
Nici pe lavita ta veche nu-i azi cantec de vioara ...
Pentru tine nu mai are zile bune calendqarul,
Ti s-au razletit ortacii, ti s-a prapadit crasmarul ...
Ca un mos slabit de vreme anii tai tu poti sa-i numeri.
Prea te-ai garbovit din spete, prea te-ai subtiat din umeri.
Domnii ti-au golit celarul, ti-au rupt gardurile canii
Si-ntr-o noapte-un vifor master ti-a smuls cumpana fantanii.
Ai ramas asa orfana, despoiata si natanga ;
Sufletul sa te jeleasca, glasul strunii sa te planga ...
Sub fereastra ta un jidov numara viclean din gura,
Tremurand de-o sete neagra uricioasa barba sura.
Intr-un chip uitat sub grinda sede-un biet sfant Niculaie
C-un obraz brazdat de drumul picaturilor de ploaie.
Mustrator ridic-un deget, parc-ar vrea sa zica sfantul :
"Doamne , catre lifte rabda pe spinarea lui pamantul"
Zile rele
Aceasta pagina a fost accesata de 1931 ori.
