Apus

Apus

de Octavian Goga

Duminica. Nu-i nimeni pe alee,
si-n impietrita pace vesperala,
Stravechiul parc imi pare-o catedrala,
Altarul ei, un strat de orhidee.

Muiat in blanda florilor sfiala,
Jos, soarele s-a mai oprit sa steie,
Cele din urma rosii curcubeie
Se frang pe-o alba cruce sepulcrala.

Apune-apoi... Lin, una cate una,
Vin umbrele peste copaci sa cada,
Pan' ce, tarziu, din lac rasare luna.

Lumina-i rece scalda palmierii,
Cand noi, ca doi eroi dintr-o balada,
Sorbim imensul cantec al tacerii...




Apus


Aceasta pagina a fost accesata de 1062 ori.
{literal} {/literal}