Cantecul camasii

Cantecul camasii

de Octavian Goga

Eu sunt o biata, ieftina camase,
Sunt o sumara haina populara,
De mii de ani de cand ma imbracara,
Eu sunt pudoarea plebei nevoiase.

Eu m-am pornit din camp, de pe ogoare,
Din canepa ce-au semanat taranii...
(Tatal meu e unul Ioan al Anii),
M-a tors, in albe nopti la sezatoare,
Cu grabnic spor, o ceata de neveste,
Din gura lor stiu doine plangatoare
si-am invatat cu firul de fuioare,
Din fiecare fus, cate-o poveste.
Am fost tesuta la razboi, in tinda,
si m-a cusut incet o fata mare,
M-a inflorit la maneci cu matasa
si mana ei a izbutit sa prinda
in arabescuri fine si barbare
Toat-asteptarea dulce de mireasa...
tiu minte, vezi, cand am iesit din casa
si cand la hora,-n vesela gramada,
M-am prins intai curata si frumoasa,
Cum straluceam in albul de zapada...
De-atunci in cruda anilor povata
Cate-au fost date-asupra mea sa cada
Ca niste pasari groaznice de prada...
Ce-aruncatura stearpa de viata!
Prin praf, prin fum, prin negura si ceata,
Sub sulitele arsitei de soare.
Ori in batai de vifor si ninsoare,
Eu m-am zbatut, o chinuita roaba.
si zi cu zi din munca mea neghioaba
Ma napadira rauri de sudoare...
Blesteme cate lung clocotitoare
imi trimetea scheletul de sub mine,
Subt valul meu adaposteam ruine,
Cand glia neagr-o rasturnam cu boii...

si-n drumul greu, cum ma pastea dusmanul
Mi s-au vandut itarii si sumanul,
Numai pe mine m-au iertat ciocoii...
Azi, cum ma vezi saraca, nelauta,
M-am zdrentuit, sunt galbena si neagra,
si-n goana mea de toti nepriceputa
M-am pomenit netrebnica si rupta.
Dar totusi poate-ti mai aduci aminte
Ca supta-asa de foame si de boala,
Ca un drapel de-nfricosata lupta,
Pe cand era bataia mea fierbinte,
Eu, sfarticata, tragica si goala,
Am navalit transeele nemtesti
Am dat asalt, in camp, la Marasesti.




Cantecul camasii


Aceasta pagina a fost accesata de 1572 ori.
{literal} {/literal}