Mare aeternum

Mare aeternum

de Octavian Goga

Eterna mare, ca si-odinioara,
Fara hotar si fara de hodina,
De intrebari si neastampar plina,
Azi goana mea la malul tau coboara.

Cu tresaltari de ape si lumina
Oglinda ta prelung ma infioara,
si-nchise rani incep din nou sa doara,
Din flacari vechi ce-n mintea mea se-mbina.

Pe rand, pe rand, eu simt cum reinvie
Cantata parca-n surle si chimvale,
Uitata noastra mare-mparatie.

si nu mai stiu ce mi se par mai grele:
Povetele nemarginirii tale,
Sau tainele adancurilor mele...





Mare aeternum


Aceasta pagina a fost accesata de 934 ori.
{literal} {/literal}