O ramura intarziata
de Octavian Goga
Nu ti-a fost dat sa vezi vreodata,
Cand toamna palida coboara,
intr-o gradina despoiata,
O ramura intarziata
Ce-a inflorit a doua oara?
Nu te-ai oprit atunci in cale
Sa te intrebi: ce taina, oare,
Ascund intelepciunii tale
infriguratele petale,
Ca maine stinse, fara soare?...
Și dac-o blanda-nduioșare
ti-a frant o clipa-n ochi lumina,
Cum stai așa, intrebatoare,
Uitandu-te la biata floare,
Ai inteles a cui e vina?
E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primaverii.
Și-n preajma mortii abatute
A picurat, pe neștiute,
Un strop din cantecu-nvierii...
S-abat mustrari din alta vreme,
Din vremea cand nu ne știam,
Și vin pe nume sa ma cheme,
Sa-mi strige noptile la geam,
Ca o padure de blesteme...
O ramura intarziata
Aceasta pagina a fost accesata de 3915 ori.
