Post bellum

Post bellum

de Octavian Goga

Pamant, pamant, stapanul meu de-o viata
Eu ti-am fost sluga, ucenic si frate...
Te-am proslavit cu gene-nlacrimate
in ruga mea de orice dimineata.
Pamant, mi-ai fost duhovnic de pacate,
Pamant, mi-ai fost tezaur de povata,
Din lutul tau eu mi-am zidit altarul...
M-am inchinat la coapsa ta batrana,
La tine-am supt credinta din tarana,
Cu plansul tau eu mi-am umplut paharul...

Pamant... Pamant... Azi te-ai schimbat la fata.
Ca un batran cu cuvioasa barba,
impins de-o trista volbura tarzie,
Dup-o spurcata noapte de betie,
Esti necurat in orice fir de iarba...
Pamant, esti plin de-a patimilor zgura.

Acolo jos, in negre maruntaie,
Pamant... pamant... ai vinovata gura,
Tot te mai arde-a crimelor vapaie...
Pamant... pamant... ai otravite roade,
Nu-mi poti da astazi cuminecatura...
Pamant... pamant... Pe robul tau sloboade,
Caci ochii lui cei dornici de mister
Te parasesc... s-au surghiunit in cer.

Tara noastra,
21 ianuarie 1923




Post bellum


Aceasta pagina a fost accesata de 927 ori.
{literal} {/literal}