Tristia

Tristia

de Octavian Goga

Tristetea mea, adanca mare,
Fara de margini, fara fund,
in largul ei fara hotare
Atatea vifore s-ascund...

Tristetea, zestre de-o viata,
M-a petrecut de obicei,
Tacuta peștera de gheata,
Atat de frig e-n umbra ei...

Tristetea ce zambește muta
Din ochii mei cand ne-ntalnim,
Cu taina ei nepriceputa
Ma cheama azi in tintirim...





Tristia


Aceasta pagina a fost accesata de 1017 ori.
{literal} {/literal}