Vita nuova
de Octavian Goga
Te-am daramat, hotar de-odinioara,
Brau impletit din lacrimi si din sange,
Veriga ta de foc nu ma mai strange
si lantul tau a incetat sa doara.
Trecutul insa tot se mai rasfrange,
Ca un paiangen tainic ma-mpresoara
si-n inima mea fulgere coboara
Din zilele ce ma-nvatau a plange...
E in zadar! Din muntii vechi de ura
Eu nu mai simt nici o faramitura.
Pe veci in mine fiara a murit!...
Iar unde-a fost nenorocirea noastra,
Eu pretutindeni am cate-o fereastra,
Ce sta deschisa larg spre infinit...
Tara noastra,
29 octombrie 1922
Vita nuova
Aceasta pagina a fost accesata de 2549 ori.
