La groapa lui Saguna

La groapa lui Saguna

de Octavian Goga



Mormintele sunt pe seama mortilor lacasuri de odihna, pe seama viilor urne evocatoare.
Posteritatea se opreste in pragul lor ca sa smulga tainele vietii ce a fost, sa descifreze impulsul unei energii sau sa culeaga un invatamant pentru ziua de maine. Deasupra fiecarei cruci din tintirim planeaza o poveste din trecut, care lumineaza in vesnicie. Sunt cruci de povesti umile ca para galbuie a unui opait in amurg, crucile multimii anonime revenite la sanul taranii primitoare. Sunt cruci insa al caror inteles straluceste de departe ca un stalp de foc calator in noapte; sunt crucile risipitorilor de suflet ce au ocrotit o idee si au lasat-o mostenire spre binele altora. A te apropia de ele inseamna a face sa rienvie sub ochii tai unele din fortele creatoare care au dus societatea in eterna ei primenire mai inainte cu un pas.
Pentru noi toti, mausoleul mitropolitului Saguna este un asemenea prilej de improspatare a amintirii unei rare energii rodnice, cheltuite pe de-a intregul in slujba neamului. Este poate cel mai evocator mormant al romanismului din Ardeal de o suta de ani incoace fiindca sub lespedea lui doarme omul care a realizat cele mai mari binefaceri pe seama acestui colt de pamant. De aceea astazi, la cincizeci de ani de cand s-a inchis in cripta marele arhiereu, intreaga constiinta nationala, intr-un avant de pioasa reculegere calatoreste sub brazii de la Rasinari, dandu-si seama ca de la groapa lui Saguna, ca de pe o culme de inalta retrospectiune, vedem desfasurandu-se unul din cee mai luminoase capitole din insasi existenta noastra.
Veacul al nouasprezecelea, perioada de procreatie a Romaniei moderne, a scos pe arena o admirabila pleiada de personalitati. Principiul national, aruncat in laboratorul istoriei universale de marea revolutie franceza, a inaugurat epoca de redesteptare si la noi ca si in alte parti. Ca dupa un indelung somn letargic, in care s-a acumulat o seva milenara, puterile latente au izbucnit pe amandoua laturile Carpatilor si poporul nostru revenit la viata a fost zguduit din toropeala lui cu o egala intensitate sub toate stapanirile politice de atunci. Un fluid misterios i s-a comunicat parca in tot organismul lui si l-a pus in miscare. Lozincile vremii au gasit deodata rasunet in oropsitele Principate dunare si in Ardealul chinuit de apasarea iobagiei. Un suflu romantic, o graba febrila de viata, un val impetuos de porniri generoase a luat constiinta obsteasca in stapanire ca totdeauna in ajunul marilor primeniri. Dincoace si dincolo de munti setea de lumina si de dreptate a inceput sa agite intr-un fel neobisnuit randurile multimii si, ca prin minune, din adormirea unui mediu primitiv patriarhal, a crescut dintr-o data o generatie de intelectuali framantati de problemele neamului, militanti, indrazneti si gata de ultimul sacrificiu pentru izbanda visului lor. E generatia ideologilor de la patruzeci si opt, cum s-a obisnuit sa-i numeasca posteritatea, cei care in Muntenia si Moldova au faurit unirea si razboiul de independenta, paralel cu manunchiul care a indrumat destinele neamului aici, in Ardeal, dupa prabusirea feudalitatii.
Romanii de sub Habsburgi s-au gasit in fata evenimentelor epocale de la jumatatea veacului trecut orfani de o clasa conducatoare. Un popor de tarani clacasi, calauziti de preotii lui, era Ardealul nostru de la patruzeci si opt. Scolile de la Blaj singure luminau pe acest fond de trista parasire ca o candela in intuneric. De aceea a trebuit o rascolire a tuturor instinctelor de viata, ca menirea noastra istorica sa poata fii indeplinita. Incordarea suprema s-a facut si o vasta eflorescenta de oameni a rasarit pentru toate trebuintele. In mersul revolutiei preotimea a unit crucea cu spada, s-au ivit clerici in fruntea legiunilor de lancieri, tineri avocati au devenit comandanti de armata, in vreme ce profesori de teologie s-au improvizat in codificatorii doctrinei noastre politice. Totul s-a pus in miscare, toate rezervele s-au insiruit pe campul de bataie in marele examen al neamului. Aceasta revarsare de energii insa trebuia ordonata, tinuta in frau si valorizata cu un obiectiv politic bine determinat. Se cerea deci o opera de chibzuita cerebralitate, se cerea spiritul creator si intuitia de geniu care stapaneste valtoarea tulbure, se cerea omul exceptional.
Rolul acesta l-a avut Andrei Saguna, descendent al Pindului trimis de soarta ca un ajutor venit de sus in tabara ardelenilor.
Tanarul vicar din preziua invalmaselii generale s-a asezat de la inceput in aceasta larga perspectiva istorica, a ajuns repede un centru al miscarii si mana lui viguroasa a prins cu putere toate itele. Intelegand din primele momente ca milioanele de tarani romani din vremea lui sunt predestinati unei conduceri teocratice, el a facut din carja vladiceasca un sceptru de indrumare politica. Deosebitele sale insusiri il impuneau in fruntea ierarhilor. Minte de o comprehesiune cu totul particulara pentru toate situatiile politice, om de tact si fin diplomat, spirit cizelat de cultura si perfect echilibrat, pregatit deopotriva pentru speculatiunile abstracte ca si pentru actiunile pozitive urmasul de scaun al blagocestivului Vasile Moga aducea cu sine si un element psihologic nou, linia de avant si indrazneala, temperamentul revolutionar si conspirator, o reminiscenta atavica, cine stie, din sufletul agitat al Macedoniei.
Inzestrat cu o personalitate multipla si bogata, Saguna a devenit astfel dirigiuitorul destinelor noastre politice in Ardeal.
De la memoraila Adunare de pe Campia Libertatii la Blaj, unde figura lui veenrabila, asemanatoare imaginei lui Andrei Hoffer, eroul tirolez din opanzele celebre ale lui Defregger, domina miile de tarani si pana in clipa din urma a acestei frumoase barbatii, cel mai demn principe al bisericii noastre a fost pe planul intai al tuturor actiunilor constructive la noi. In acest cadru de ansamblu al zbuciumului unui popor trebuie apreciata munca lui Saguna in Ardealul romanesc, chemat la o viata politica prin straduintele arhipastorului agreat la Curtile din Viena si Petersburg, se infatisa ca un spatiu intins si gol, pe care totul trebuie cladit. Neobositul constructor a luat asupra sa covarstioarea sarcina de a crea instituttiile trebuincioase pe seama milioanelor care au tinjit in umbra, cheltuindu-si puterile intr-o continua si laborioasa truda, facand "tuturor toate", dupa zisa scripturii.
Grija de capetenie a clericului mandru de tagma lui a fost ridicarea bisericii ortodoxe din prabusirea si umilinta ei si reinvierea vechii mitropolii cutropite de vitregia vremilor. Cand aceasta tinta extrem de dificila a putut fi atinsa, infrangandu-se prin influenta si staruintele lui conduita traditionala a burgului vienez, noul mitropolit si-a putut pune in lucrare ideile de organizator. In Constitutia ce-a dat bisericii sale i se invedereaza intreg spiritul de prevedere politica unit cu cea mai subtila intelegere a problemelor morale. Statutul organic al lui Saguna, opera lui personala, ramane pentru toate vremile la noi o "magna charta" a organizarii bisericesti. Principiul national si conceptia democratica sunt la baza magistralei alcatuiri care imbina in cel mai fericit chip spiritul apostolic al preceptelor crestinesti cu exigentele avansate ale vietii moderne. Pusa la adapost de amestecul inoportun al statului ostil sau prea laicizat, pe temeiul unei complete autonomii, infratita cu complexul trebuintelor unui popor prin participarea preponderenta a mirenilor la toate organismele ei de administratie, guvernandu-se si prin votul obstesc si prin sistemul electiv, biserica oranduita de Saguna a devenit cea mai puternica cetate de afirmare si aparare nationala, lasand viitorului mai norocos indicatiile precise pentru organizarea integrala a bisericii noastre.
Prin activitatea lui pe taram bisericesc mitropolitul Andrei a depasit granitele eparhiei sale si a mentinut contactul permanent cu romanismul de pretutindeni.
Dar alaturi de aceasta prodigioasa framantare la adapostul Crucii, sufletul lui inegistra toate neovile curente si din scaunul arhieresc, pe care prestanta si prestigiul lui personal il transformasera intr-un piedestal de mare senior, batranul cu chip de vultur cobora des, fie ca-l chema arena publica cotidiana, unde un sfert de veac a fost supremul pazic, fie ca problemele culturale sau economice il preocupau pentru intarirea neamului.
Cand a fost in preajma apusului, de-odata cu stingerea lui o furtuna vrajmasa isi pregatise dezlantuirea asupra ogoarelor unde s-a risipit samanta lui Saguna. Era de imperialism unguresc si-a scos la iveala atotputernicia, lasand sa cada pe bietul Ardeal, dupa o perioada de destindere, urgia anilor rai din Biblie. Mosneagul darz a inteles toata amaraciunea vremilor schimbate si-a murmurat trist in barba de patriarh: Flere possum, sed juvare non! Infrant in cale, ca un stejar despicat de fulger la margine de drum, a privit imprejur sa-si gaseasca un colt pentru repausul de veci. Si atunci, in acele clipe rezumative ale unei vieti, cautand un simbol sa-i intrupeze tot rostul pe lume, drumetul de la Pind, care urcase toata scara maririlor, el, pritenul arhiducilor de la Viena si paspele spendorilor imperiale, si-a ales lacas de odihna intr-un sat de tarani la poala de codru verde, la Rasinari, in coasta granitei ce trebuia sa cada, intr-o atmosfera rustica de romanism pur, in mijlocul crucilor de lemn ale acestor ciobani de la munte care seminificau mai limpede trainicia rasei si pecetea de eternitate a nazuintelor noastre.
Figura lui Saguna s-a introdus in mod definitiv in constiinta populara si cultul marelui Andrei instapanit in toate catunele Ardealului isi intinde reteaua stralucitoare asupra intregului pamant romanesc.
Astazi, la jumatate de veac, cand sufletul Romaniei intregite, in frunte cu Regele ei, se apleaca in fata acestui mormant plin de inteles, umbra neuitatului parinte al neamului se desface deasupra capetelor noastre, trezind in inima tuturora un sentiment de binefacatoare armonie, pentru a desprinde mai bine ritmul unei vieti si a ne patrunde de povetele ei.
Academia Romana, prin rostul meu, tulburat de duioase amintiri si coplesit de maretia clipei, isi tirmite prinosul de inchinare.




La groapa lui Saguna


Aceasta pagina a fost accesata de 886 ori.
{literal} {/literal}