Monumentul lui Mihai Eminescu

Monumentul lui Mihai Eminescu

de Octavian Goga

Cuvantare rostita la San Nicolaul Mare

Cea mai curata sarbatoare se desfasoara astazi sub ochii nostri. Pentru intaia oara intr-un petec de pamant romanesc, dezrobit, cade valul de pe chipul de bronz al lui Eminescu. In zilele noastre de preocupari materiale, cand dupa sangele scurs in transee o sete de viata pagana alunga cugetele din sferele abstractiunii, d-voastra, un colt de popor din Banat, v-ati ridicat pe aripile poeziei. Cand altii alearga dupa zgomotul zarafilor, d-voastra va cereti tacerea unui templu, cand altii se lasa rapiti de valul bucuriilor deserte, d-voastra ziditi un altar.
Am cautat sa dezleg in mintea mea rostul tainei: de ce anume prima consacrare populara de acest fel o da lui Eminescu tocmai Banatul? De ce tocmai aici, la granita, in fata unei scoli rurale din San Nicolaul Mare rasare fruntea boltita a maestrului? De ce preoti si invatatori si cete de tarani invaliti in infiorare mistica v-ati adunat cu totii sa va plecati genunchii? Cred ca va inteleg si pot da raspunsul. Mai intai, Banatul e tara simtamantului artistic,  unde cantecul e la el acasa, si unde un suflet cald palpita la toate atingerile, ca o minunata harfa. Al doilea, constiinta voastra nationala, constiinta propriei valori si a diferentierii de alte neamuri tresare mai vie, cu zbucniri de fiecare clipa. S-al treilea, banateni, la praznicul libertatii, voi sunteti singurii care n-ati venit cu totii, in inima v-au ramas strigate care dor, chemari tulburatoare... Din acest valmasag de simtiri, din dragostea pentru cantec, din mandria de rasa si din protestarea unui drept stirbit, ati inaltat acest semn de proslavire. V-a trebuit un poet, care sa va zguduie si sa va alinte, un cantaret si un animator pentru ziua de maine.
L-ati ales pe Eminescu si ati fost priceputi in alegere. Omagiul pe care il aduceti va face cinste, fiindca dovediti o inalta intelegere a culmilor de pe care vorbeste gandirea noastra. Eminescu este si ramane cea mai stralucita incarnatie a geniului romanesc. Vremea de astazi, cu toate izbanzile ei, ii apartine. A biruit crezul ei. Tot viforul de daramare si tot avantul de recladire tasneste din fulgerele lui. Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvantul ideea integralitatii nationale cu oate atributele ei logice. Din zilele de adolescent cu o precocitate uimitoare, fiul caminarului de la Botosani s-a indrumat spre acest ideal, caruia mai tarziu i-a dat o superioara justificare teoretica. Unitatea literara ca o formula pregatitoare a unitatii politice, iata lozinca catre care s-a indrumat el, careia de la inceput l-a jertfit ritmul maret al unei creatiuni fara precedent inca in analele noastre. Din primele zil, elevul lui Aron Pumnul, pornit in pribegie, a simtit chemarile intregului sol romanesc prins atunci sub atatea stapaniri vitrege. A plecat sa-l cunoasca si pretutindeni a pus urechea sa-l auda. Limba lui literara, intr-o vreme cand gramatici de tot soiul o dramuiau cu erezii savante, se adapta din mostenirea "veche si inteleapta" a tuturora. Un proverb din muntii Moldovei, o gluma de pe Tarnava, o fraza curitmica din Gorj, toate isi dau intalnire in atelierul lui Eminescu , ca sa inchege patriominul unitatii. El a fixat mai intai si de un caracter definitiv tablele legii in graiul nostru. Nu este numai codificatorul limbii literare. Eminescu e mai mult: e parintele ideologiei nationale moderne in evolutia noastra. E cel dintai roman al carui crestet primeste binecuvantarea din cer, dar ale carui picioare sunt infipte pana in glezne in pamantul stramosesc. Mai mult ca oricare altul, el a crezut in neam, l-a simtit in adancime, l-a inteles in misiunea lui istorica. Veacurile i-au strigat de departe, dincolo de "scripturile batrane", i s-a marturisit misterul traco-romanic al inceputului, ia stralucit epopeea de la o mie patru sute si l-au durut toate chinurile facerii de astazi. Cititi Doina lui, cantecul nazuintelor noastre eterne: e cea mai categorica evanghelie politica a romanismului. Pentru ca politica nationala, intemeiata pe puritatea de sange si pe incercuirea in traditiile noastre seculare ca si pe excluderea strainului exploatator, n-a avut un mai luminos doctrinar decat pe poetul Luceafarului. Oricat ar fi dispuse mintile simpliste sa creada ca jocul realitatilor scapa artistului si ca inregistrarea cu precizie a necesitatilor nationale e numai apanajul politicienilor profesionisti, adevarul e altul. Emienscu, poetul, e cel mai echilibrat creier politic al Romaniei in crestere. Cititi articolele lui si veti vedea ca stati in fata unor axiome de valoare permanenta. Ele pot fi invocate la tot pasul ca un indreptar de pedagogie nationala.
De aceea ati avut o intuitie fericita cand vi l-ati decretat ca paznic suprem al sufletelor voastre si l-ati turnat in bronz. In vremea asta de plamadeala, cand tara e inconjurata de framantari vulcanice, cand dusmanii vazute si nevazute se plimba sub ochii nostri, alaturi cu invalmaseala atator nepriceputi, cand piroane straine ni se bat in carne si multi venetici se impart inca pe camasa acestui biet popor, d-voastra adunati-va la poalele acestui monument si primiti sfatul din indrumarile lui.
Eminescu va va rasplati. Din el va veti impartasi cu acea dragoste de tara care e temelia tuturor caminurilor bine asezate. Veti avea de la el poruncile de toate zilele, veti sti cum sa afirmati existenta voastra de avangarda a romanismului. O granita se pazeste sau un corp de armata, sau cu statuia unui poet legate de inimile tuturora. Ati ales pe cea mai tare, ati ales pe poet, cum v-au povatuit impulsurile firii unui popor de artisti. Lasati-ma sa va multumesc, avand acest drept printr-un zbucium indelung pe urmele invatatorului. In ziua cand si la Nistru, acolo, in Basarabia, se va ridica din obolul multimii anonime un altar la fel, in ziua aceea statu romanesc a primit consacrarea eternitatii si a ajuns asa cum l-a visat el, puternic si nedespartit de-a pururi, - de la Nistru pana la Tisa.




Monumentul lui Mihai Eminescu


Aceasta pagina a fost accesata de 1053 ori.
{literal} {/literal}